| 1.
|
I'ARNĂ, ierni, s.f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă si precedă primăvara, cuprins între solstiţiul de la 22 decembrie si echinocţiul de la 21 martie. ◊ Loc. adj. De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. ◊ Loc. adv. De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. Fig. An. - Lat. hiberna [tempora]. Sursă
: DEX'98
( 13410)
- gall |
| |
| 2.
|
Iarna ≠ vara
Sursă
: Antonime
(70716)
- siveco |
| |
| 3.
|
I'ARNĂ s. sezonul alb.
Sursă
: Sinonime
(187103)
- siveco |
| |
| 4.
|
i'arnă s. f., g.-d. art. i'ernii; pl. ierni
Sursă
: DOR
(252001)
- siveco |
| |
| 5.
|
I'ARNA adv. În timpul iernii; pe timp de iarnă. /<lat. hibernum
Sursă
: NODEX
(337852)
- siveco |
| |
| 6.
|
I'ARNĂ ierni f. Anotimpul cel mai friguros al anului care urmează după toamnă si cuprinde lunile decembrie, ianuarie si ferbuarie. ◊ Astă-~ iarna trecută. La ~ în timpul iernii viitoare. De ~ a) necesar pentru iarnă; b) care are loc în acest anotimp. De cu ~ încă din timpul iernii. Iarna n-o mănâncă lupii iarna nu trece fără geruri si viscole. [G.-D. iernii] /<lat. hibernum
Sursă
: NODEX
(337853)
- siveco |
| |
|
|